Topologie

Sunt vecină cu ploaia. Ne bem cafeaua impreună în dimineți vineții când rătăcită de vise, cu ochii deschiși incă mai cred c-ai să vii.
Sunt vecină cu ploaia, îmi zâmbește cald ropotind pe trotuar și mi-e dragă când mângâie blând câte-un prăfuit de-amintiri felinar.
Sunt vecină cu ploaia, deseori o adăpostesc în sufletul meu și mă spăl de păcatul de-a te păstra în suflet mereu. Impărtim impreună aceeași fereastră, eu îi povestesc de iubire, ea, desenându-mi-te curcubeu despre tine îmi dă de știre. Uneori este sobră, inteleaptă, ca o femeie cu fața de vreme ridată. Alteori, nebunatică fecioară, mă cheamă cu glasul strigat s-alergăm impreună prin cer, cum făceam noi odinioară. Adeseori tace întristată cu ochi cenușii și privirea înghețată.
Sunt vecină cu ploaia, locuim fiecare pe câte o stea. Tributare aceluiași cer, o împrumut uneori din lacrima mea.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Topologie

  1. iamioana spune:

    „Sunt vecina cu ploaia”…cat de frumos si profund suna…🙂

    Apreciază

  2. doar verde spune:

    Pe steaua din stanga locuieste liliacul …uneori lumina ,praful de stele si parfumul se impletesc …
    Frumoase cuvinte ,Fatadefragi !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s