Topologie

Sunt vecină cu ploaia. Ne bem cafeaua impreună în dimineți vineții când rătăcită de vise, cu ochii deschiși incă mai cred c-ai să vii.
Sunt vecină cu ploaia, îmi zâmbește cald ropotind pe trotuar și mi-e dragă când mângâie blând câte-un prăfuit de-amintiri felinar.
Sunt vecină cu ploaia, deseori o adăpostesc în sufletul meu și mă spăl de păcatul de-a te păstra în suflet mereu. Impărtim impreună aceeași fereastră, eu îi povestesc de iubire, ea, desenându-mi-te curcubeu despre tine îmi dă de știre. Uneori este sobră, inteleaptă, ca o femeie cu fața de vreme ridată. Alteori, nebunatică fecioară, mă cheamă cu glasul strigat s-alergăm impreună prin cer, cum făceam noi odinioară. Adeseori tace întristată cu ochi cenușii și privirea înghețată.
Sunt vecină cu ploaia, locuim fiecare pe câte o stea. Tributare aceluiași cer, o împrumut uneori din lacrima mea.