Florii

Fragoste, dragostea fetei de fragi, uite un cuvânt pe care l-am născocit anume pentru tine.” 

Cum să lași o lacrimă să cadă
In pustiul unei veșnicii?
E clepsidra de cuvinte seacă
A-nțeles că nu mai știi să vii
Când târziul dorul și-l petrece
In caleașcă fără bidivii
Cum să îi șoptesc inimii, oare,
Că e scurtă calea intre veșnicii?

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Florii

  1. La mulți ani cu întârziere, floare de frag, fragoste, cum spui tu! 🙂

    Apreciază

  2. Pingback: Să mă înveți să curg (gîndâmplare) | Souvenir

Lasă un comentariu