Te voi iubi si dincolo de moarte,
farama mea de fericire ne-ntamplata
din timp in timp iti voi trimite soapte
tu sa ma ierti, ca nu sunt vinovata
te voi iubi si-n strigat si-n tacere
cu gandurile-ntinse catre tine
cuvantul tau o sa-mi ramana mangaiere
inger de ieri calatorind tacut spre maine
Pingback: Amână ! « Cuvinte Răvășite