uneori îmi place să mă joc cu îngerii… îi țin în palmă și-i rog să mă învețe să zbor…au început să-mi crească aripi… îngerii s-au prins în joc și m-au făcut una de-a lor…
august 2011
-
Arhive
- martie 2022
- august 2020
- iulie 2020
- aprilie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2018
- august 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- noiembrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
-
Meta
fatadefragi 
Lasa-ma sa-ti fiu inger chiar daca sunt pacatos
Din cainta o sa-mi mesteresc aripi si o sa joc jocul vostru frumos
Te rog, tine-ma-n palma, si eu vreau sa zbor
Ridicati-ma la Cer, sa vad Raiul, apoi in Iad eu o sa cobor
Va las voua aripile mele, curate, pacatele cu viata le voi plati
O sa v-ajute sa zburati vise printre stelele aurii
Va vor purta gandurile in basme cu printese si cavaleri
Maine il va lumina pe astazi, iar astazi va sclipi fericit intr-un ieri
Va las voua aripile nascute-n pacat si botezate-n iertare
Voua va las frumusetea iubirii mele, pacatul de-a fi iubit mult prea tare
Eu de la Rai inspre Iad, de gandul mortii inaripat voi zbura
Sufletul sa mi-l luati, sa-l invatati sa zboare, sa-mi termine calatoria spre ea
ApreciazăApreciază
asteapta-ma mereu in pragul serii
pe cand amurgul se apleaca bland, spre noapte
atunci vin ingerii, plutesc in largul zarii
si-or sa te-atinga-n zborul lor cu soapte
sa nu-i privesti, doar pleoapele-ti inchide
si pleaca-ti crestetul, spre tine vor veni
din zbor inalt si vise vor aprinde
iertarea sufletelor, noptile tarzii
Pe cer or sa rasara mii de stele
atunci de vei privi, ma vei vedea
candva am fost cea mai frumoasa dintre ele
azi zbor scriindu-ti sufletul pe-o stea
ApreciazăApreciază
O să deschid ușa amurgului către noapte
Înainte voi bate în ea cu două șoapte
Tu să mă-întâmpini cu îngerii-n zbor
Pe creștetul viselor să mă mângâi ușor
Să mă înveți să privesc căte stele
Cuvânt să te găsesc strălucind printre ele
Și înainte să plec pe drum de întuneric tăcut
Poate-o să-mi dai iertarea iubirii fără de care n-am mai putut
ApreciazăApreciază
Ne trebuie întuneric şi-o să zărim lumina
Cuţite înfipte în vise, rănindu-le retina
Îngeri cu aripi frânte ce zborul nu-l mai ştiu…
Ne trebuie iertarea cât nu e prea târziu…
Iertarea viselor ce nopţilor în taină le-am furat
Iertarea Cerului cu stralucirea noastră împovărat
Iertarea albului pătat cu prea mult Absolut
Avem nevoie de iertarea iubirii fără de care nu am mai putut.
Atunci să facem penitenţa-n faţa nopţii
Să luăm lumina zilnic fracţionată în mici porţii
Până când îngerii vor învăţa din nou să zboare
Şi ne vor da ale iubirilor fără de care n-am putut iertare.
ApreciazăApreciază
Gândul iertării tale e mult prea minunat
Ca eu să îl mai întinez cu o cerneală tăinuind iubirea fără de păcat
Zăbrele de-întuneric despart lumina în fâșii de libertate
În temnița uitării sunt osândit la tristă moarte
Cuțitul ghilotinei e pregătit cuvântul să-mi reteze dis de dimineață
Legate aripile mi-s să nu mai zbor în altă viață
La piele-s tuns de gânduri, cămașa veșniciei o îmbrac
Am vrut să zbor, s-ating în vis o stea, dar n-am putut s-o fac
Murmur acum o rugăciune, nu de iertare ci de ultimă dorință
Las ei cu literă de moarte cuvântul ce-a iubit-o cu-a nebuniei stăruință
ApreciazăApreciază
Vino… fara vreo soapta iesi din temnita uitarii
aripile-ti sunt libere, poti sa te-ndrepti oriunde vei dori in largul zarii
vesmant de sarbatoare ti-am adus sa-mbraci de-acum
nu te uita inapoi, priveste stralucirea stelelor, nu-ti pierde visele in praful de pe drum!
ApreciazăApreciază
„When I’m feeling weak
And my pain walks down a one way street
I look above
And I know I’ll always be blessed with love
And as the feeling grows
She brings flesh to my bones
And when love is dead
I’m loving angels instead…”
– – –
„când ma simt slab
si durerea e în sens-unic,
privesc spre cer
si stiu ca voi fi mereu binecuvântat cu iubire…
si-atunci sentimentul se amplifica,
EA ma readuce la viata,
iar când iubirea va dispare,
am sa iubesc îngerii…”
ApreciazăApreciază
„privesc spre cer
si stiu ca voi fi mereu binecuvântat cu iubire…”
Multumesc, Melanie!
ApreciazăApreciază
Foarte frumos. Cu toate că e greu ca îngerii să se uite la noi, pământenii:(
ApreciazăApreciază
Cristina, uneori e suficient sa ne uitam noi spre ei. Zborul se invata la scoala viselor…
ApreciazăApreciază
Pe tine chiar te-au făcut Fragă dragă! TU ești una de-a lor!!!
ApreciazăApreciază
Draga mea, voi, cei care-mi pasiti pragul si faceti din asta o sarbatoare a sufletului meu, sunteti ingerii alaturi de care zbor. Si pentru a va multumi cuvintele nu-mi sunt de ajuns…
ApreciazăApreciază