fă-ţi cărare prin sufletul meu, lacrimă de înger şi lasă-mi toamna să-ţi moară în poartă…ingroap-o cu tot fastul cuvenit şi iartă-i îndrăzneala de-a se preface-n iarnă…e prea târziu şi-i gândul arămit de-atâta zbor spre culmi neîntâlnite…se-aşterne uşor în poarta-ţi, zdrenţuit…nu-l rătăci, ascuns printre cuvinte…aprinde-n Cer o stea a nimănui, dă-i strălucirea-ţi, lacrimă din Cer…acolo să adoarmă toamna mea înveşnicită de-un sărut de înger…
octombrie 2011
fatadefragi 
tu ai compus-o ?
ApreciazăApreciază
Da, tot ce postez aici este scris de mine.
ApreciazăApreciază
oare cum o fi un sarut de înger?!… as dori sa-l cheme Gabriel, ador acest prenume… 🙂
– – –
„A kiss To Build A Dream On”… un sarut pe care sa construiesti un vis…
ApreciazăApreciază
Melanie, imi amintesc….mi-ai mai spus o data despre ingerul Gabriel… va trebui sa-mi dai detalii 🙂
@ „un sarut pe care sa construiesti un vis”
… in cazul textului meu e vorba despre ingeri care saruta vise 🙂 L-am scris demult, pe vremea cand ingerii invatau sa zboare…
ApreciazăApreciază
😉 🙂 <3…
– – –
unii îngeri au aripi de ceara, ca Icar…
ApreciazăApreciază
ingerii mei au aripi de vise…
ApreciazăApreciază
„lasă-mi toamna să-ţi moară” suna prea bine :X
ApreciazăApreciază
Multumesc… si toamnele au nevoie de un loc in care sa moara…
ApreciazăApreciază