curcubeul din cenuşă

vezi, doar o candelă mai arde pe drumu-acesta prăfuit
numai o candelă-i aprinsă dar flacăra i-a obosit
şi-ntinde umbra-ntunecată în colbul primitor ce-o-ngroapă
se-aud tăceri mergând alene spre nicăieri să o petreacă
sunt palide şi-abia suspină într-un cortegiu înveşmântat
în constelaţii renegate de zori ce nu ne-au mângâiat
vezi?… vie-i candela din vise şi încă pâlpâie cu teamă
învaţă-mă să ard sub paşii tăcerilor ce ma destramă
să fiu cenuşa lumii ce se zbate în curcubeul părerilor de rău
învaţă-mă să-ţi ard sub pleoape şi să renasc din jarul tău

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la curcubeul din cenuşă

  1. ovi spune:

    de ajuns o candela arzanda… ea poate aprinde si transforma in jaratec, orice inima gata sa se apropie de ea… si pamantul sa-l transforme in firmament plin cu stele visatoare…

    Apreciază

  2. melanietoulouse spune:

    „(la) cenusa te vei reîntoarce… sunt fericit, sper ca si tu esti fericita… strigatul neantului ma ucide… n-am facut nimic bun, nimic rau, nimic fara motiv… vreau sa sparg gheata…”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s