Nicio frunza nu moare la fel

Fluturii nopții încătușează amurgul… Copacii își strâng frunzele cu înfrigurare la piept ca pe-o pecete, să le poată gândi când nu vor mai putea să foșnească…
Acum le iubesc cel mai mult, în nopțile acestea în care se pregătesc în taină să fugă, amante ale vântului tomnatic, pătrunse de dorul mugurilor… de dorul de-acasă… Se dăruiesc beznei, îmbujorate, frunze scrise cu săruturi…

Se moare ușor toamna dar vezi?… eu port sub pleoape încă seninul și două drumuri desenate în palmă… roșesc în mine amurguri întinzându-și umbrele să iubească, zâmbesc stele așezându-mi-se s-adoarmă în poală, am întemnițat în mine vântul rebel…
Vezi?… toamna nicio frunză nu moare la fel…

Posted in Uncategorized | Scrie un comentariu

înseninata străină

Nici nu știu când s-a înnoptat… m-am uitat înfășurată-n tăceri la fereastră… amintirea unui amurg pătează încă cerul în depărtări. Cred că au ațipit și anotimpurile… pesemne atunci te-ai strecurat printre ele lăsându-mi mâna să cadă în gol, ca un zbor săgetat de pasăre călătoare…

Orașul respiră greoi, ostenit… în întunericul spart de palide felinare sălcii foșnesc povesti… se-aud pași grăbiți… miroase a parfum de bărbat și a fum de țigară… undeva, îndărătul unei ferestre, înfășurată-n tăceri, o femeie așteaptă să-l împărtășească cu mângâieri… rămâne parfumul… țigara se stinge sub talpa grăbită… se-aude oftatul și tăcerea aruncată pe podea de-un sărut…

Ard în palmă tăceri și le suflu cenușa în zări…intru în casă…liniștea se târăște că un șarpe în urma mea, infruptandu-se hulpav din vise amorțite…
O să dorm acum. Sărută-mă spre răsărit, cand vor porni cocorii, vreau să simt pulsul seninului prin vene.

Posted in Uncategorized | Scrie un comentariu

La hotar de-nserare

Fluturii-si leapada aripile si se preschimba-n povesti
Metamorfoza lor incercaneaza zile si nopti, schimba rosturi ceresti
Viscoleste peste vara cladita cu truda iubirii
Umbra-mi straina de trup arde pe altaru-amintirii
Sub talpa ranita de drumul spre Rai cresc maci inflorind cu parfum de maistai
Deasupra-ne cerul se-mbata cu ploi
Mor fluturi, iubite, si-i jelim amandoi
Cu aripi in palme mangaierea-mi se stinge
Cand tampla-ti zvacneste zborul sub ea nu-l mai strange
Ce prapad ne pandeste minunea, iubite, cand fluturii-si leapada zborul!
In ninsori la solstitiu si in strigat de imprumut se destrama fiorul

Posted in Uncategorized | 3 comentarii

La fereastra lunii

E-atâta liniște, iubite… doar vântul își face de lucru cu vârfurile copacilor foșnindu-i ușor…
În adâncul acestei tăceri pașii sufletului meu alergând către tine ropotesc pe acoperișul lumii ploi de iubire…
Ai observat cum unele minute sunt mai lungi decât celelalte?
Uneori, în cuprinsul dintre două bătăi de ceasornic mă joc de-a sfârșitul… clipele tac, se ascund speriate în spatele jocului cu ochii închiși și cu pumnii strânși, le e teamă că într-o zi o să uit să le chem înapoi și-or să ruginească îngropate în așteptarea unui orologiu ce-și moare secundele… secundele-acelea în care ar trebui să te visez…
S-a făcut deodată atât de târziu… gândurile-mi sunt doar baloane de săpun adăpostind în rotundul lor curcubeie în derivă ce se sparg zgomotos de fereastra lunii.
Să nu mă crezi dacă-ți voi spune vreodata că nu te mai iubesc… unele cuvinte ar trebui interzise…Vreau să simt noaptea aceasta adormindu-mă cu degete lungi, ostenite de mângâierea atâtor iubiri sterpe, proscrise…
Vreau în noaptea aceasta să m-aduni între palme ca pe-un bulgar de vise și aș vrea…
Nu mă crede, iubite, nu-i nimic astă noapte, suntem abonați pe vecie la iubiri călătoare, suntem defecți pentru lumea aceasta, nu ne-ntelegem nici noi, nici Dumnezeu nu va gasi vreodata leac să ne repare…

Posted in Uncategorized | 10 comentarii

Cuminecătură

Adună vise, iubite, și-apoi le sădește-n pământ
Să răsară îmbelșugată iubire cu miezul copt de cuvànt
Adună rodul apoi, leagă-l în snopi de iubire,
Frământă-i spicele blând, så ofteze de fericire
Strecoară-l prin arșița palmei flămândă de mine mereu
Ia-ți hrana vieții, iubite, din sfințenia pământului meu…

Posted in Uncategorized | 6 comentarii

regãsiri

Ne cuprinde înserarea, iubite, iat-o cum ne adunã pașii pe vechea cãrare…Miroase a tei inflorit si se-aud furtuni plãmãdindu-se-n zare…

Felinare ne lumineaza imbratisarea cu palide straluciri…  palma ta-mi deseneaza pe umar harta unei ascunse iubiri…

Dupa cortina noptii  ingeri imbujorati ne pandesc…ii certi  cu dulce dojana  si aripi in mine zvacnesc ..

 

 

 

 

 

Aside | Posted on by | 7 comentarii

Fata strainelor ploi

Te știam, găseam urma gândurilor tale în fiecare dimineață așezată lângă răsărit, ca un sarut pe o ceașcă de cafea aburindă din care îmi adăpam visele.

Nu e nicio îndoială, te știam, făceai parte din viața mea de zi cu zi. Ne țineam de mana si uitam de foame si sete cautand  taramul unde visele nu stiu sa moara.

Știam că trebuie să am grijă de tine, că oricât de puternic ai fi părut in fata celorlalti te topeai în brațele amurgului de dorul meu.

Îți lăsai visul să adoarmă lângă ușa nopților mele iar eu îl întindeam pe așternutul sufletului, deschideam meticulos fiecare nasture al straielor de muritor și mi te înscăunam zeu. Aveai la îndemână astrele și miezul pământului, mi te strecurai până în străfundul gandurilor și apoi priveai cum stelele îmi ardeau în trup întunecări.

Te știam, te-așteptam în fiece seară cu ochii întredeschiși, nu puteam adormi până când nu-ți știam visele adunate in căușul pleoapelor mele…

Astazi calatorim  spre aceeasi cetate pe carari paralele, tu cu pasi iuti ravasind colbul uitarii, eu cu pas ratacit printre stele raspandind stralucire de moarte…

Ieri eram doi, azi sunt doar fata străinelor ploi, căutând iertarea Luminii ce sălășluia odinioară în noi…

Posted in Uncategorized | 8 comentarii